duminică, 8 iunie 2008

Unde esti???


Aceste cuvinte sunt pentru persoanele care suspina din dragoste...Iubirea este cel mai frumos sentiment care te urca si intr-o fractiune de secunda te poate cobora...

Sunt un suflet ratacit…visez la clipele care au fost…la buzele lui…la privirea lui…ce imbratisare calda avea! Amintirile ma amagesc,lasandu-mi gustul amar al unui sarut pierdut...totul se intuneca si devine un mare labirint la capatul caruia se afla fericirea...insa e prea greu sa o mai gasesc,nu mai am puterea sa cred..iar sufletul mi s-a innecat in oceanul de lacrmi varsate din cauza lui...picaturile de ploaie lovesc geamul. Ma ridic in picioare si privesc pe fereastra timp de o secunda...a fost de ajuns ca sa suspin de dorul lui...imi iau geaca si plec! Ajunsa afara ma uit pe cerul intunecat.

Imi place sa ma plimb singura in ploaie,pentru ca nu ma vede nimeni cand plang...nimeni nu stie..poate doar perna pe care o strangeam in brate cand plangeam cat am vrut sa-i pot uita privirea...
Am incercat sa alung gandurile cu el si sa zambesc fara griji,dar in zadar...nici nu stie cat am tinut la el...sa ma asez pe banca noastra? Nu...acum imi pare mai mult a lui. Parca as fi un strain,in locul pe care totusi il cunosc mai bine decat pe mine...ajung in parc,ma asez pe o banca,indeajuns de departe de spatiul ce ma alunga acum...

Cum sa invingi durerea prin fericire?


Uneori, când îmi pun o dorinta, nu o spun cu voce tare... superstitia spune ca dorintele nu trebuie spuse, pentru ca nu se mai îndeplinesc. Dar cum ramâne cu dorintele care nu se pot împlini decât în doi? Cum poti sa faci ca el sa îti stie dorinta si sa ti-o împlineasca? Nu stiu daca toate femeile simt la fel ca mine, dar sunt de parere ca cel pe care îl iubesc, trebuie sa simta ce îmi doresc eu; ca e natural ca atunci când simt nevoia unei îmbratisari sa o primesc, ca e firesc ca tacerile mele sa vorbeasca într-un limbaj secret, al iubirii, pe care el trebuie sa îl înteleaga. Toate aceste lucruri mi se intampla alaturi de tine dragostea mea..nici nu visam ca este posibil.. .

De-a lungul timpului sufletul mi-a incercat de diverse temeri, suferinte, nostalgii si fericiri. Dar se intampla la unii dintre noi sa fii pus la incercare.. si sa te intrebi cu ce ai gresit de ti se intampla tocmai tie asemenea lucruri de simti ca nu le poti duce, ca Dumnezeu ti-a lasat o crucea mult prea grea pentru puterile tale si totusi exista un motiv..pe care eu l-am inteles de f mult timp… Tu, care nu ai jignit pe nimeni in viata ta si ai fost mereu prietenos cu toata lumea, de ce tie, de ce tu … Nu trebuie sa stam sa judecam lucrurile si mai ales pe Dumnezeu pentru ceea ce ti se da, dar trebuie din orice rau sa tragem invatamintele de cuviinta. Stiu ca in momentele acelea ti se pare nedrept si judeci pe toata lumea, dar asta e piatra ta de incercare sa dovedesti ca pana la urma esti om si nici cel mai mare rau nu te poate inrobi. Dar de unde sa-ti iei puterea pentru a invinge raul, toata suferinta care iti cuprinde sufletul? In primul rand din speranta, pentru ca de speranta nu se poate atinge nimeni si nimic si e firul de care te agati ca sa nu te cufunzi in negura suferintelor eterne. Trebuie sa speri pana la ultima suflare ca totul intr-un final va iesi la lumina si tu nu te-ai fi ranit prea tare. Nici un rau nu poate dura o eternitate daca esti puternic si-l invingi, dar de cele mai multe ori cu cat dureaza mai mult, iti lasa rani mai adanci si parca de neinchis. Dar nu e asa, iar leacul pentru a le inchide definitiv este fericirea din iubire. De regula cand scapi de un mare rau nu te gandesti decat la razbunare, dar nu vei sti niciodata ca razbunarea ta va fi tocmai faptul ca poti fi fericita cu adevarat fara ca acele cosmaruri ale trecutului sa te mai stanjeneasca. Poate ca daca acum esti ranit nu crezi asta, dar sa stii ca nimic nu dureaza o eternitate in afara de dragoste. Cand timpul incepe sa asterne o ceata a uitarii peste ranile proaspete si nu iti pierzi speranta, iar rabdarea e cea care te calazuieste ai sa vezi ca poti incepe sa uiti trecutul, partea negativa a lui, daca incepi sa iubesti si sa te lasi purtat de valul iubirii si radiezi de fericire. La inceput ai sa stai intr-un glob de sticla pentru ca ti-e frica sa nu te mai raneasca nimeni, dar cand vei avea curajul sa iesi din acel glob de sticla in bratele celui care te asteapta in spatele peretilor invizibili, atunci poti spune ca ai invins durerea prin fericire.
Eu am invins intodeauna…si nici acum nu ma voi lasa mai prejos...